În vara anului trecut am avut un proiect ce s-a dovedit destul de challenging din mai multe motive, însă unul din ele a fost meniul. Clientul serviciilor mele, era o persoană cu o experiență mare în business, însă nu în Horeca și își dorea un meniu tradițional romanesc, chiar daca piață este saturată de mâncare românească și publicul dorește ceva nou. Deci își rișca businees-ul intrând pe piață cu ceva ce se găsește peste tot.
Am analizat proiectul, am gândit opțiuni de preparate și am creat un meniu în așa fel încât să împac și owner-ul locației, bucătarii dar și clientii. (Întotdeauna încerc să găsesc echilibru în meniu pentru a mulțumi toate cele 3 părti)
Nu m-am putut abține și am adăugat și câteva preparate cu speficic Italian, Franțuzesc, American și chiar și Asiatic. Puține, nu multe, pentru a oferi un vibe de travel, că tot este un meniu de hotel…
Meniul urma să conțină 60-70% preparate romanești, însă nu neapărat reinterpretate, cât mai degrabă cu un look diferit. Am luat șnițelul classic, l-am făcut într-o crustă crocantă, i-am adăugat garnitură și sos ranch pentru a-l servi ca și preparat complet. Nu m-am oprit aici. Am modificat și am adăugat fiecarul preparat câte ceva nou, pentru a-l face atractiv, chiar daca gusturile erau probabil la fel.
Mici pe pâine! Da..mici pe pâine. Am luat pasta de mici și am întins-o pe o pâine proaspătă cu cartofi, iar apoi i-am copt în cuptorul tip josper, cu jar. Imaginați-vă: Mici pe pâine la jar, cu cartofi wedges tot la jar, mustar, maioneza și castraveciori murați . Dacă nu ați încercat micii cu maioneză, nu aveți idee ce ați pierdut.
Nu o să mai vorbesc despre mâncare că începe să îmi ‘’ghiorțăie’’ burta, cum spunem noi, românii.
Meniul a fost un adevărat success și a ajutat restaurantul să aibă o medie de încasări destul de bună. Cred că și owner-ul restaurantului a fost mulțumit atâta timp când au urmat încă 2 contracte pe parcursul următorului an, pentru adăugarea preparatelor de sezon.
Am avut emoții pentru că a fost primul restaurant unde am avut un procentaj atât de mare de mâncare cu gust românesc, însă acum mă bucur. Am ieșit din zona mea de confort și am arătat că mâncarea românească nu este plictisitoare și poate fi combinată în multe feluri, servită în diferite modalitati și obține încasări bune.
Mâncarea românească are gust de acasă. Oricâte paste, risotto-uri și burgeri am mânca, nimic nu se compară cu confortul psihic, sufletesc și al papilelor, pe care îl aduce mâncarea noastră tradițională. Mâncarea cu miros și gust ce ne aduce aminte de copilărie, pentru că acelea sunt gusturile cu care am crescut.